Postul Mare: ce este și ce înseamnă, definiție și rugăciuni

• Cum să trăim Paștele

"În fiecare an, în cele patruzeci de zile ale Postului Mare, Biserica se unește cu Misterul lui Isus în deșert", Catehismul Bisericii Catolice, 540.

Ce este Postul Mare?

Semnificația Postului Mare provine din latinescul "quadragesima", o perioadă liturgică de patruzeci de zile rezervată pregătirii Paștelui. Patruzeci de zile în aluzie la cei 40 de ani pe care poporul lui Israel i-a petrecut în pustie cu Moise și cu 40 de zile Isus a petrecut în deșert înainte de a-și începe viața publică.

Acesta este un timpul de pregătire și conversie pentru a participa la momentul culminant al liturghiei noastre, împreună cu întreaga Biserică Catolică, pe care o începem miercuri cu mare entuziasm.

În Catehism, Biserica propune să se urmeze exemplul lui Hristos în retragerea sa în deșert, ca pregătire pentru solemnitățile pascale. Este un moment deosebit de potrivit pentru exerciții spiritualela liturghii penitențial, penitențialii pelerinaje ca semn de penitență, privațiuni voluntare, cum ar fi post și pomanăși comunicarea creștină a bunurilor prin intermediul lucrări caritabile și misionare.

Acest efort de convertire este mișcarea inimii contrite, atrasă și mișcată de har spre să răspundem la iubirea milostivă a lui Dumnezeu care ne-a iubit primul.

Când începe Postul Mare?

Impunerea cenușii pe fruntea credincioșilor, Miercurea Cenușii, este începutul acestei călătorii. Acesta constituie un invitație la convertire și penitență. Este o invitație la a parcurge perioada Postului Mare ca o imersiune mai conștientă și mai intensă în misterul pascal al lui Isus, în moartea și învierea sa, prin participarea la Euharistie și la viața de caritate.

Timpul de Postul Mare se încheie în Joia Mareînainte de Liturghie in coena Domini (Cina Domnului), cu care începe Triodul pascal, Vinerea Mare și Sâmbăta Luminată.

În aceste zile privim în interiorul nostru și asimilăm misterul Domnului fiind ispitit în deșert de Satana ș i de urcarea lui la Ierusalim pentru a lui Pasiune, moarte, Învierea și Înălțarea la ceruri.

Ne amintim că trebuie să ne convertim și să credem în Evanghelie și că suntem praf, oameni păcătoși, creaturi și nu Dumnezeu.

Cum să trăim Postul Mare?

Postul Mare poate fi trăit prin sacramentul Spovedaniei, rugăciunea și atitudinile pozitive.

Catolici ne pregătim pentru evenimentele cheie din Paște prin stâlpii de la rugăciune, post și milostenie. Acestea ne ghidează în reflecția noastră zilnică asupra propriei vieți, în timp ce ne străduim să aprofundăm relația noastră cu Dumnezeu și cu ceilalțiindiferent de locul din lume în care locuiește vecinul tău. Postul Mare este un timp de creștere personală și spirituală, un timp în care privim în exterior și în interior. Este un timp al milei.

Pocăință și mărturisire

Ca timp de penitență, Postul Mare este un timp de penitență este un moment bun pentru a merge la spovedanie. Nu este obligatoriu și nici nu există vreun mandat al Bisericii în acest sens, dar se potrivește foarte bine cu cuvintele din Evanghelie pe care preotul le repetă în Miercurea Cenușii.Amintește-ți că țărână ești și în țărână te vei întoarce" o "Să se convertească și să creadă în Evanghelie".

În aceste cuvinte sfinte există un element comun: conversia. Și acesta este posibilă doar prin pocăință și schimbare de viață.. De aceea, spovedania în timpul Postului Mare este un mod practic de a să ne cerem iertare de la Dumnezeu pentru păcatele noastre și să o luăm de la capăt. Modul ideal de a începe acest exercițiu de introspecție este prin intermediul unei examen de conștiință.

Penitență

Penitența, traducere în latină a cuvântului grecesc ".metanoia". care în Biblie înseamnă convertirea păcătosului. Desemnează un întreg toate actele interioare și exterioare care au ca scop repararea păcatului comisși starea de lucruri care rezultă pentru păcătos. Literal schimbare de viață, se spune despre actul păcătosului care se întoarce la Dumnezeu după ce s-a îndepărtat de El, sau despre cel necredincios care vine la credință.

Conversie

Devenirea este reconcilierea cu DumnezeuPentru a ne îndepărta de rău, pentru a stabili o prietenie cu Creatorul. Odată ajunși în har, după spovedanie și după tot ce implică aceasta, trebuie să ne propunem să schimbăm din interior tot ceea ce este neplăcut lui Dumnezeu.

Pentru a realiza dorința de convertire, se pot face următoarele lucruri lucrări de conversiecum ar fi, de exemplu: Participarea la sacramentedepășirea diviziunilor, iertarea și creșterea în spirit fratern; practicarea Opere de milostenie.

Postul și abstinența

Biserica își invită credincioșii să respectarea preceptului de post și abstinență de carne, compendiu de Catehism 432.

The post constă într-o singură masă pe zi, deși este posibil să se mănânce puțin mai puțin decât de obicei dimineața și seara. Cu excepția cazurilor de boală. Toți adulții sunt invitați să postească până la vârsta de cincizeci și nouă de ani. Atât în Miercurea Cenușii, cât și în Vinerea Mare.

Se numește abstinență să se abțină de la carne în vinerea din Postul Mare. Abstinența poate începe de la vârsta de 14 ani.

Trebuie să avem grijă să nu trăim postul sau abstinența ca pe un minim, ci ca pe un mod concret prin care Sfânta noastră Maică Biserica ne ajută să creștem în adevăratul spirit de penitență și bucurie.

Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2023

"Dragi frați și surori:

Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca sunt de acord în relatarea episodului transfigurării lui Iisus. În acest eveniment vedem răspunsul pe care Domnul l-a dat ucenicilor Săi atunci când aceștia s-au arătat neînțelegători față de El. De fapt, cu puțin timp înainte, avusese loc o adevărată confruntare între Maestru și Simon Petru, care, după ce și-a mărturisit credința în Isus ca fiind Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a respins proclamarea patimilor și a crucii. Isus l-a mustrat cu tărie: "Dă-te la o parte, Satana, tu ești o piatră de poticnire pentru mine, pentru că gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gândurile oamenilor" (Matei 22,19).Muntele 16,23). Și "după șase zile, Isus i-a luat pe Petru, Iacov și pe fratele său Ioan și i-a dus singuri pe un munte înalt" (Muntele 17,1).

Evanghelia transfigurării este proclamată în fiecare an în a doua duminică a Postului Mare. De fapt, în acest timp liturgic, Domnul ne ia la sine și ne duce într-un loc aparte. Chiar dacă angajamentele noastre zilnice ne obligă să rămânem acolo unde ne aflăm de obicei, trăind o viață cotidiană adesea repetitivă și uneori plictisitoare, în În Postul Mare suntem invitați să "urcăm pe un munte înalt" împreună cu Isus, să trăim alături de poporul sfânt al lui Dumnezeu o experiență specială de ascetism.

Asceza din Postul Mare este un angajament, animat întotdeauna de har, pentru a depăși lipsa noastră de credință și rezistența noastră de a-l urma pe Isus pe drumul crucii. Era exact ceea ce Petru și ceilalți ucenici aveau nevoie. Pentru a aprofunda cunoașterea Maestrului, pentru a înțelege și a accepta pe deplin misterul mântuirii divine, realizat în dăruirea totală de sine din iubire, trebuie să ne lăsăm conduși de El într-un loc pustiu și înălțat, îndepărtându-ne de mediocritate și de deșertăciune. Este necesar să pornim într-o călătorie, o călătorie în urcuș, care necesită efort, sacrificiu și concentrare, ca o drumeție pe munte. Aceste cerințe sunt importante și pentru călătoria sinodală la care noi, ca Biserică, ne-am angajat. Ne va face bine să reflectăm la această relație dintre asceza din Postul Mare și experiența sinodală.

Postul Mare, mersul alături de cei pe care Domnul ni i-a pus alături

În "retragerea" de pe muntele Tabor, Isus a luat cu el trei ucenici, aleși pentru a fi martorii unui eveniment unic. El a vrut ca această experiență a harului să nu fie una solitară, ci una împărtășită, așa cum este, până la urmă, întreaga noastră viață de credință. Noi trebuie să îl urmăm pe Isus împreună. Și împreună, ca o Biserică pelerină în timp, trăim anul liturgic și, în el, Postul Mare, mergând împreună cu cei pe care Domnul ni i-a așezat alături ca tovarăși de drum. În mod analog cu urcarea lui Isus și a ucenicilor săi pe muntele Tabor, putem afirma că drumul nostru în Postul Mare este "sinodal", pentru că mergem împreună pe același drum, ucenici ai unicului Maestru. Știm, de fapt, că El însuși este calea Și astfel, atât în drumul liturgic, cât și în cel sinodal, Biserica nu face altceva decât să intre tot mai deplin și mai profund în misterul lui Hristos Mântuitorul.

Și ajungem la punctul culminant. Evanghelia spune că Isus "s-a transfigurat în fața lor: fața Lui a strălucit ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Muntele 17,2). Aici este "vârful", scopul călătoriei. La finalul urcușului, în timp ce se aflau pe vârful muntelui cu Isus, cei trei ucenici au primit harul de a-l vedea în slava sa, strălucind de o lumină supranaturală. O lumină care nu venea din afară, ci radia din El însuși. Frumusețea divină a acestei viziuni a fost incomparabil mai mare decât orice efort pe care ucenicii l-ar fi putut face pentru a urca pe Tabor. Ca în orice drumeție solicitantă pe munte, pe măsură ce urci este necesar să îți ții ochii fixați pe cărare; dar panorama minunată care se dezvăluie la sfârșit este uimitoare și merită. De asemenea, procesul sinodal pare adesea o călătorie dificilă, ceea ce ne poate descuraja uneori. Dar ceea ce ne așteaptă la sfârșit este, fără îndoială, ceva minunat și surprinzător, care ne va ajuta să înțelegem mai bine voința lui Dumnezeu și misiunea noastră în slujba Împărăției sale.

Experiența ucenicilor de pe muntele Tabor s-a îmbogățit și mai mult atunci când, alături de Isus transfigurat, au apărut Moise și Ilie, care personifică Legea și, respectiv, Profeții (cf. Muntele 17,3). Noutatea lui Hristos este împlinirea Vechiului Legământ și a promisiunilor; ea este inseparabilă de istoria lui Dumnezeu cu poporul său și dezvăluie sensul său profund. În mod similar, drumul sinodal este înrădăcinat în tradiția Bisericii și, în același timp, deschis spre noutate. Tradiția este o sursă de inspirație pentru a căuta noi căi, evitând tentațiile opuse ale imobilismului și ale experimentului improvizat.

Transformarea personală și a întregii Biserici

Călătoria ascetică din Postul Mare, ca și călătoria sinodală, are ca scop o transfigurare personală și eclezială. O transformare care, în ambele cazuri, își găsește modelul în cea a lui Isus și se realizează prin harul misterului său pascal. Pentru ca această transfigurare să se realizeze în noi în acest an, aș dori să propun două "căi" de urmat pentru a urca împreună cu Isus și a ajunge la țintă împreună cu el.

Primul se referă la imperativul pe care Dumnezeu Tatăl l-a adresat ucenicilor de pe Tabor, în timp ce aceștia îl priveau pe Isus transfigurat. Vocea care s-a auzit din nor a spus: "Ascultați-l" (Muntele 17,5). Prin urmare, prima indicație este foarte clară: ascultă-l pe Isus. Postul Mare este un timp de har în măsura în care Îl ascultăm pe Cel care ne vorbește. Și cum ne vorbește El? În primul rând, prin Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Biserica ni-l oferă în liturghie. Să nu-l lăsăm să cadă în urechi surde. Dacă nu putem participa întotdeauna la Sfânta Liturghie, să medităm la lecturile biblice zilnice, chiar și cu ajutorul internetului. Pe lângă faptul că ne vorbește în Scripturi, Domnul ne vorbește prin frații și surorile noastre, mai ales prin chipurile și poveștile celor care au nevoie de ajutor. Dar aș vrea să adaug și un alt aspect, care este foarte important în procesul sinodal: ascultarea lui Cristos implică și ascultarea fraților și surorilor noastre din Biserică; acea ascultare reciprocă care, în unele faze, este obiectivul principal și care, în orice caz, este întotdeauna indispensabilă în metoda și stilul unei Biserici sinodale.

La auzul vocii Tatălui, "ucenicii au căzut cu fața la pământ, plini de frică. Isus s-a apropiat de ei și, atingându-i, le-a spus: 'Ridicați-vă, nu vă temeți'. Când și-au ridicat ochii, nu au văzut pe nimeni decât pe Isus singur" (Muntele 17,6-8). Aceasta este cea de-a doua indicație pentru acest Post: să nu ne refugiem într-o religiozitate făcută din evenimente extraordinare, din experiențe sugestive, de teama de a înfrunta realitatea cu luptele sale zilnice, cu dificultățile și contradicțiile sale. Lumina pe care Isus o arată ucenicilor este o pregustare a gloriei pascale și noi trebuie să mergem spre ea, urmându-l "numai pe El". Postul Mare este orientat spre Paște. "Retragerea" nu este un scop în sine, ci ne pregătește pentru a trăi patima și crucea în credință, speranță și iubire, pentru a ajunge la înviere. În același mod, călătoria sinodală nu trebuie să ne amăgească cu iluzia că am ajuns atunci când Dumnezeu ne acordă harul unor experiențe puternice de comuniune. Și acolo Domnul ne repetă: "Scoală-te, nu te teme". Să coborâm în câmpie și harul pe care l-am experimentat să ne susțină pentru a fi artizani ai sinodalității în viața obișnuită a comunităților noastre.

Dragi frați și surori, care Sfântul Duh să ne încurajeze în timpul acestui Postul Mare în urcușul nostru cu Isus, pentru a putea experimenta strălucirea sa divină și pentru ca, întăriți în credință, să putem merge împreună pe cale cu el, slava poporului său și lumina națiunilor". Papa Francisc, 2023.

Rugăciuni pentru Postul Mare

Rugăciunea cu inima deschisă este cea mai bună pregătire pentru Paște. Putem citi și reflecta asupra Evangheliei, ne putem ruga Via Crusis. Putem consulta Catehismul Bisericii Catolice și putem urmări celebrările liturgice cu ajutorul Missalului Roman. Important este să ne întâlnim cu iubirea necondiționată care este Hristos.

Doamne Iisuse, cu Crucea Ta și

Înviere ne-ai făcut

gratuit. În timpul acestui post,

condu-ne prin Duhul Tău cel Sfânt să

trăind mai fidel în libertate

Creștin. Prin rugăciune,

creșterea numărului de acte de caritate și

disciplinele din acest timp

Sfinte, adu-ne mai aproape de Tine.

Purifică-mi intențiile

inima mea, astfel încât toate

Practicile din Postul Mare sunt

lauda și slava ta. Acordă-mi

prin cuvintele și acțiunile noastre,

putem fi mesageri credincioși

a mesajului Evangheliei la un

lume care are nevoie de

nădejdea milei tale.

Amin.